Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

pulvinar C

  • 1 pulvinar

    pulvīnar ( polv-), āris, n. [pulvinus], a couch made of cushions, and spread over with a splendid covering, for the gods and persons who received divine honors; a couch or cushioned seat of the gods (in the lectisternium, placed for the gods before their statues and altars):

    nunc Saliaribus Ornare pulvinar deorum Tempus erat dapibus,

    Hor. C. 1, 37, 3; Liv. 5, 52, 6:

    aram et aediculam et pulvinar dedicare,

    Cic. Dom. 53, 136:

    quem Caesar majorem honorem consecutus erat, quam ut haberet pulvinar, simulacrum, etc.,

    Cic. Phil. 2, 43, 110; cf. Suet. Caes. 76;

    so of Romulus,

    Ov. M. 14, 827;

    of Augustus,

    Suet. Aug. 45; id. Claud. 4: ad omnia pulvinaria supplicatio decreta est, before all the seats of the gods, i. e. in all the temples, Cic. Cat. 3, 10, 23; so,

    decretum, uti supplicatio per triduum ad omnia pulvinaria haberetur,

    Liv. 22, 1, 15; cf. id. 30, 21; Tac. A. 14, 12:

    spectabat e pulvinari,

    the cushioned seat in the circus, Suet. Aug. 45: deorum pulvinaribus et epulis magistratuum fides praecinunt, i. e. at the lectisternia or feasts of the gods, Cic. Tusc. 4, 2, 4.— Poet.: macellum pingue pulvinarium, i. e. rich store of beasts for sacrifice, Prud. steph. 10, 1056:

    templa deformantur, pulvinaria proteruntur,

    App. M. 4, p. 155, 39.—
    II.
    In gen., a sofa, cushioned seat, seat of honor, easy couch; of the couch or marriage-bed of Livia, Ov. P. 2, 2, 71;

    of Messalina,

    Juv. 6, 31; cf.

    geniale,

    Cat. 64, 47; of the imperial seat on the spina in the circus, Suet. Aug. 45; id. Claud. 4; Juv. 6, 31; Suet. Dom. 13:

    in summo pulvinaris locatus cenā poculisque inauguratur,

    App. M. 7, p. 191.

    Lewis & Short latin dictionary > pulvinar

  • 2 pulvinar

    pulvinar pulvinar, aris n подушка

    Латинско-русский словарь > pulvinar

  • 3 pulvinar

    pulvīnar (polvīnar), āris, Abl. ārī, n. (pulvinus), I) der mit kostbaren Decken belegte Polstersitz für die Götter, den man bei dem lectisternium (s. d.) den Göttern bereitete, das Götterpolster, pulvinar suscipere, Liv.: p. dedicare, Cic.: dem Romulus als Gott gewidmet, Ov. met. 14, 827: von Cäsar angenommen, Cic. Phil. 2, 110. Suet. Caes. 76, 1. – meton., ad omnia pulvinaria supplicatio decreta est, ein Bittgang zu allen Götterpolstern (= in allen Tempeln), Cic.: ebenso decretum, ut quinque dies circa omnia pulvinaria supplicaretur, Liv.: et deorum pulvinaribus et epulis magistratuum fides praecinunt, die Lektisternien, Polstermahle usw. durch Saitenspiel begleiten, Cic. Tusc. 4, 4. – u. poet., macellum pingue pulvinarium, an Opfertieren, Prud. perist. 10, 1056. – II) übtr., die Lagerstätte der Göttinnen u. Kaiserinnen, wie der Thetis, Catull. 64, 47: der Livia, Ov. ex Pont. 2, 2, 71: der Messalina, Iuven. 6, 31. – und das kaiserl. Polster auf der spina im Zirkus, spectabat e pulvinari, Suet. Aug. 45, 1.

    lateinisch-deutsches > pulvinar

  • 4 pulvinar

    pulvīnar (polvīnar), āris, Abl. ārī, n. (pulvinus), I) der mit kostbaren Decken belegte Polstersitz für die Götter, den man bei dem lectisternium (s. d.) den Göttern bereitete, das Götterpolster, pulvinar suscipere, Liv.: p. dedicare, Cic.: dem Romulus als Gott gewidmet, Ov. met. 14, 827: von Cäsar angenommen, Cic. Phil. 2, 110. Suet. Caes. 76, 1. – meton., ad omnia pulvinaria supplicatio decreta est, ein Bittgang zu allen Götterpolstern (= in allen Tempeln), Cic.: ebenso decretum, ut quinque dies circa omnia pulvinaria supplicaretur, Liv.: et deorum pulvinaribus et epulis magistratuum fides praecinunt, die Lektisternien, Polstermahle usw. durch Saitenspiel begleiten, Cic. Tusc. 4, 4. – u. poet., macellum pingue pulvinarium, an Opfertieren, Prud. perist. 10, 1056. – II) übtr., die Lagerstätte der Göttinnen u. Kaiserinnen, wie der Thetis, Catull. 64, 47: der Livia, Ov. ex Pont. 2, 2, 71: der Messalina, Iuven. 6, 31. – und das kaiserl. Polster auf der spina im Zirkus, spectabat e pulvinari, Suet. Aug. 45, 1.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > pulvinar

  • 5 pulvinar

    pulvīnar, āris n. [ pulvinus ]
    1) (тж. p. deorum H) подушка для изображений богов ( при lectisternium) (p. deae dedicare C)
    ad (apud, circa) omnia pulvinaria C, L, Tво всех храмах
    3) преим. pl.
    4) подушка, пуховик (caput inclinare super p. Pt)
    7) pl. якорная стоянка ( subducere navim in pulvinaria Pl)
    8) культовое пиршество, т. е. lectisternium ( deorum pulvinaribus fides praecinunt C)

    Латинско-русский словарь > pulvinar

  • 6 pulvinar

    cushioned couch (on which images of the gods were placed); couch for diety

    Latin-English dictionary > pulvinar

  • 7 pulvīnar (polv-)

        pulvīnar (polv-) āris, abl. ārī, n    [pulvinus], a couch of the gods, cushioned seat spread at a feast of the gods (before their statues in the lectisternium): Saliaribus Ornare pulvinar deorum dapibus, H.: in Iovis epulo num alibi pulvinar suscipi potest? be prepared, L.: pulvinaribus altis Dignior, O.— A shrine, temple, sacred place: ad omnia pulvinaria supplicatio decreta est, i. e. in all the temples: deorum pulvinaribus fides praecinunt, i. e. at the feasts of the gods.—A sofa, cushioned seat, seat of honor, easy couch: coniunx sua pulvinaria servat, O.: lupanaris tulit ad pulvinar odorem, i. e. to the empress's throne in the circus, Iu.

    Latin-English dictionary > pulvīnar (polv-)

  • 8 polvinar

    pulvīnar ( polv-), āris, n. [pulvinus], a couch made of cushions, and spread over with a splendid covering, for the gods and persons who received divine honors; a couch or cushioned seat of the gods (in the lectisternium, placed for the gods before their statues and altars):

    nunc Saliaribus Ornare pulvinar deorum Tempus erat dapibus,

    Hor. C. 1, 37, 3; Liv. 5, 52, 6:

    aram et aediculam et pulvinar dedicare,

    Cic. Dom. 53, 136:

    quem Caesar majorem honorem consecutus erat, quam ut haberet pulvinar, simulacrum, etc.,

    Cic. Phil. 2, 43, 110; cf. Suet. Caes. 76;

    so of Romulus,

    Ov. M. 14, 827;

    of Augustus,

    Suet. Aug. 45; id. Claud. 4: ad omnia pulvinaria supplicatio decreta est, before all the seats of the gods, i. e. in all the temples, Cic. Cat. 3, 10, 23; so,

    decretum, uti supplicatio per triduum ad omnia pulvinaria haberetur,

    Liv. 22, 1, 15; cf. id. 30, 21; Tac. A. 14, 12:

    spectabat e pulvinari,

    the cushioned seat in the circus, Suet. Aug. 45: deorum pulvinaribus et epulis magistratuum fides praecinunt, i. e. at the lectisternia or feasts of the gods, Cic. Tusc. 4, 2, 4.— Poet.: macellum pingue pulvinarium, i. e. rich store of beasts for sacrifice, Prud. steph. 10, 1056:

    templa deformantur, pulvinaria proteruntur,

    App. M. 4, p. 155, 39.—
    II.
    In gen., a sofa, cushioned seat, seat of honor, easy couch; of the couch or marriage-bed of Livia, Ov. P. 2, 2, 71;

    of Messalina,

    Juv. 6, 31; cf.

    geniale,

    Cat. 64, 47; of the imperial seat on the spina in the circus, Suet. Aug. 45; id. Claud. 4; Juv. 6, 31; Suet. Dom. 13:

    in summo pulvinaris locatus cenā poculisque inauguratur,

    App. M. 7, p. 191.

    Lewis & Short latin dictionary > polvinar

  • 9 pulvinensis

    pulvīnēnsis, e (pulvinar), mit einem pulvinar versehen, Bellona, aus der Kapelle, in der sie ein pulvinar hatte, Corp. inscr. Lat. 6, 2232 u. 2233: ex aede Bellonaës (archaist. = Bellonae) pulvinensis fanaticus, ein Bellonapriester, Corp. inscr. Lat. 6, 490.

    lateinisch-deutsches > pulvinensis

  • 10 pulvinensis

    pulvīnēnsis, e (pulvinar), mit einem pulvinar versehen, Bellona, aus der Kapelle, in der sie ein pulvinar hatte, Corp. inscr. Lat. 6, 2232 u. 2233: ex aede Bellonaës (archaist. = Bellonae) pulvinensis fanaticus, ein Bellonapriester, Corp. inscr. Lat. 6, 490.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > pulvinensis

  • 11 pulvinarium

    pulvīnārium, ī n. [ pulvinus ]
    1) L = pulvinar
    2) причал, стоянка судна Pl (ср. pulvinar 7.)

    Латинско-русский словарь > pulvinarium

  • 12 suscipio

    suscĭpĭo, ĕre, cēpi, ceptum [subs + capio] - tr. -    - succĭpĭo, ĕre: Virg. Lucr. c. suscĭpĭo, ĕre. [st1]1 [-] prendre par-dessous, recevoir par-dessous, soutenir, porter, recueillir (ce qui tombe), empêcher de tomber, étayer.    - suscipere theatrum, Plin.: étayer un théâtre.    - suscipere dominam ruentem, Virg.: soutenir sa maîtresse qui chancelle.    - suscipere labentem domum, Sen.: soutenir une famille qui menace ruine. [st1]2 [-] soulever (un enfant pour le reconnaître comme son fils), relever, élever; avoir (un enfant en parl. du père), mettre au monde.    - suscipere liberos ex filia alicujus, Cic.: avoir des enfants avec la fille de qqn.    - ex qua filiam suscepit, Ter.: il a eu une fille de cette femme.    - res publica cui susceptus es, Cic.: la république, pour laquelle tu as été mis au monde.    - quo die utinam susceptus non essem! Cic.: plût aux dieux que ce jour-là je ne fusse pas né! [st1]3 [-] prendre sur soi, entreprendre, se charger de, assumer (une responsabilité), soutenir.    - suscipere aes alienum, Cic.: se charger d'une dette, payer une dette.    - gloriam Africani tuendam suscipere: se charger de défendre la gloire de l'Africain.    - suscipere scelus in se, Cic.: se charger d'un crime, se rendre coupable d'un crime.    - gratias ago quod agellum colendum suscepisti, Plin. Ep. 6: je te remercie de t'être chargé de faire valoir la petite terre.    - negotium suscipere: entreprendre une affaire.    - non necessarium bellum suscipere, Caes. BC. 1: entreprendre une guerre sans nécessité.    - rem publicam suscipere, Caes. BC. 1: prendre en main la république.    - rem difficillimam suscepi, Caes. BG. 8: je me suis engagé dans une entreprise bien difficile.    - suscipitur, impers. Ov.: on entreprend.    - vos populi Romani causam suscipite atque defendite, Cic.: vous, soutenez et défendez la cause du peuple romain.    - suscipere inimicum aliquem, Cic.: s'attirer l'inimitié de qqn.    - videte quem vobis animum suscipiendum putetis, Cic.: voyez quel état d'esprit vous pensez devoir garder.    - succepit (= suscepit) ignem foliis, Virg.: il mit le feu aux feuilles. [st1]4 [-] recevoir, admettre, accepter, accueillir, soutenir, protéger, défendre.    - aliquem in civitatem sustinere: admettre qqn comme citoyen, donner le droit de cité à qqn.    - in populi Romani civitatem susceptus est, Cic. Leg. 2: il fut admis comme citoyen du peuple romain.    - pecuniam suscipere, Dig.: recevoir de l'argent.    - suscipere aliquem erudiendum, Quint.: accepter d'instruire qqn.    - suscepi candidatum, Plin. Ep. 6: j'ai appuyé sa candidature.    - plebem suscipere, Cod.-Just.: prendre le peuple sous sa protection. [st1]5 [-] s'exposer (à un danger), contracter ou subir (un mal), supporter, subir, affronter, encourir.    - morbos suscipere: contracter des maladies.    - odium alicujus suscipere: encourir la haine de qqn.    - facinus suscipere: commettre un crime. [st1]6 [-] se charger (d'une cérémonie religieuse), accomplir (un acte religieux), faire un sacrifice, immoler.    - vota pro illo per Italiam publice suscepta sunt, Aur.-Vict.: on fit officiellement des voeux pour lui dans toute l'Italie.    - Telluri porcam suscipere, Varr.: immoler une truie à la Terre.    - pulvinar suscipere, Liv.: célébrer un lectisterne. [st1]7 [-] prendre (la parole), reprendre, répondre, interrompre.    - suscipere (sermonem): prendre (la parole), reprendre, répondre, interrompre.    - suscipit Stolo: tu, inquit, invides tanto scriptori, Varr. RR. 1: Stolon m’interrompit: tu es jaloux de ce grand auteur, dit-il.
    * * *
    suscĭpĭo, ĕre, cēpi, ceptum [subs + capio] - tr. -    - succĭpĭo, ĕre: Virg. Lucr. c. suscĭpĭo, ĕre. [st1]1 [-] prendre par-dessous, recevoir par-dessous, soutenir, porter, recueillir (ce qui tombe), empêcher de tomber, étayer.    - suscipere theatrum, Plin.: étayer un théâtre.    - suscipere dominam ruentem, Virg.: soutenir sa maîtresse qui chancelle.    - suscipere labentem domum, Sen.: soutenir une famille qui menace ruine. [st1]2 [-] soulever (un enfant pour le reconnaître comme son fils), relever, élever; avoir (un enfant en parl. du père), mettre au monde.    - suscipere liberos ex filia alicujus, Cic.: avoir des enfants avec la fille de qqn.    - ex qua filiam suscepit, Ter.: il a eu une fille de cette femme.    - res publica cui susceptus es, Cic.: la république, pour laquelle tu as été mis au monde.    - quo die utinam susceptus non essem! Cic.: plût aux dieux que ce jour-là je ne fusse pas né! [st1]3 [-] prendre sur soi, entreprendre, se charger de, assumer (une responsabilité), soutenir.    - suscipere aes alienum, Cic.: se charger d'une dette, payer une dette.    - gloriam Africani tuendam suscipere: se charger de défendre la gloire de l'Africain.    - suscipere scelus in se, Cic.: se charger d'un crime, se rendre coupable d'un crime.    - gratias ago quod agellum colendum suscepisti, Plin. Ep. 6: je te remercie de t'être chargé de faire valoir la petite terre.    - negotium suscipere: entreprendre une affaire.    - non necessarium bellum suscipere, Caes. BC. 1: entreprendre une guerre sans nécessité.    - rem publicam suscipere, Caes. BC. 1: prendre en main la république.    - rem difficillimam suscepi, Caes. BG. 8: je me suis engagé dans une entreprise bien difficile.    - suscipitur, impers. Ov.: on entreprend.    - vos populi Romani causam suscipite atque defendite, Cic.: vous, soutenez et défendez la cause du peuple romain.    - suscipere inimicum aliquem, Cic.: s'attirer l'inimitié de qqn.    - videte quem vobis animum suscipiendum putetis, Cic.: voyez quel état d'esprit vous pensez devoir garder.    - succepit (= suscepit) ignem foliis, Virg.: il mit le feu aux feuilles. [st1]4 [-] recevoir, admettre, accepter, accueillir, soutenir, protéger, défendre.    - aliquem in civitatem sustinere: admettre qqn comme citoyen, donner le droit de cité à qqn.    - in populi Romani civitatem susceptus est, Cic. Leg. 2: il fut admis comme citoyen du peuple romain.    - pecuniam suscipere, Dig.: recevoir de l'argent.    - suscipere aliquem erudiendum, Quint.: accepter d'instruire qqn.    - suscepi candidatum, Plin. Ep. 6: j'ai appuyé sa candidature.    - plebem suscipere, Cod.-Just.: prendre le peuple sous sa protection. [st1]5 [-] s'exposer (à un danger), contracter ou subir (un mal), supporter, subir, affronter, encourir.    - morbos suscipere: contracter des maladies.    - odium alicujus suscipere: encourir la haine de qqn.    - facinus suscipere: commettre un crime. [st1]6 [-] se charger (d'une cérémonie religieuse), accomplir (un acte religieux), faire un sacrifice, immoler.    - vota pro illo per Italiam publice suscepta sunt, Aur.-Vict.: on fit officiellement des voeux pour lui dans toute l'Italie.    - Telluri porcam suscipere, Varr.: immoler une truie à la Terre.    - pulvinar suscipere, Liv.: célébrer un lectisterne. [st1]7 [-] prendre (la parole), reprendre, répondre, interrompre.    - suscipere (sermonem): prendre (la parole), reprendre, répondre, interrompre.    - suscipit Stolo: tu, inquit, invides tanto scriptori, Varr. RR. 1: Stolon m’interrompit: tu es jaloux de ce grand auteur, dit-il.
    * * *
        Suscipio, suscipis, pen. corr. suscepi, pen. prod. susceptum, suscipere. Entreprendre.
    \
        AEs alienum amicorum suscipere. Cic. Prendre sur soy les debtes de ses amis, et se charger de les acquicter de leurs debtes.
    \
        Aliquem suscipere et tueri. Cic. Prendre en sa charge et en sa defense.
    \
        Authoritatem suscipere. Cic. Tantum sibi authoritatis in Rep. suscepit. A usurpé.
    \
        In amicitiam suscipere. Liu. Recevoir en son amitié.
    \
        Bellum suscipere. Cic. Entreprendre.
    \
        Casum suscipere. Cic. Se mettre en danger.
    \
        Cicatrices pectore aduerso suscipere. Quintil. Recevoir.
    \
        In ciuitatem suscipi. Cic. Estre faict bourgeois.
    \
        Cogitationem de re aliqua suscipere. Cic. Penser à quelque chose, Se mettre à penser, etc.
    \
        Consilium suscipere. Entreprendre. Cui opponitur, Consilium ponere. Plin. iunior.
    \
        Suscepit consuetudo communis, vt beneficiis, etc. Cic. La coustume est, La coustume a receu que, etc.
    \
        Consulatum suscipere. Plin. iunior. Recevoir.
    \
        Constantiam suscipere. Cic. Estre entier en fermeté de propos.
    \
        Crimen suscipere. Cic. Advouer et confesser avoir commis quelque faulte, Advouer le faict, En prendre l'adveu et garantie.
    \
        Crimen suscipere, vel Suscipere crimen defensione. Plin. iunior. Prendre à defendre.
    \
        Crimen culpae suscipere. Cic. Prendre sur soy le blasme de quelque faulte.
    \
        Culpam suscipere. Cic. Faire une chose qui est à blasmer.
    \
        Curam suscipere. Colum. Prendre soing.
    \
        Defensionem suscipere. Cic. Defendre, Entreprendre de defendre.
    \
        Exercitationem suscipere. Cic. S'exercer.
    \
        Exilium suscipere. Cic. Se bannir soymesme, Quand aucun guerpit son pais de son bon gré.
    \
        Facinus in se suscipere. Cic. Commettre quelque meschant faict.
    \
        Fidem suscipere. Plin. iunior. Se charger de quelque promesse.
    \
        Inimicitias suscipere. Cic. Se mettre en l'inimitié d'aucun.
    \
        Inimicum aliquem suscipere. Brutus Attico. Se mettre en la male grace d'aucun. \ Iniquitatem suscipere. Cic. Faire iniquité.
    \
        Inuidiam et odium. Cic. Se faire hair.
    \
        Iter. Cic. Entreprendre quelque voyage.
    \
        Legationem suscipere. Cic. Se charger de quelque embassade, et l'entreprendre.
    \
        Liberos suscipere. Cic. Avoir des enfants.
    \
        Maculam suscipere. Cic. Recevoir une honte.
    \
        Nequa huic imperio macula atque ignominia suscipiatur. Cic. Que nostre empire ne receust honte et vitupere.
    \
        Miseriam voluntariam suscipere. Cic. Prendre.
    \
        Munera suscipere sanguinei Martis. Ouid. Se mettre à suyvre la guerre.
    \
        Negotia atque controuersias alicuius suscipere. Cic. Prendre à defendre.
    \
        Odium alicuius. Cic. Se mettre en sa haine.
    \
        Offensas in eligendo aliquo. Plin. iunior. Se mettre en la male grace d'aucuns à cause qu'on a esleu un autre.
    \
        Onus. Cic. Prendre charge.
    \
        Parricidium suscipere. Cic. Commettre quelque meurtre.
    \
        Partes suscipere. Cic. Prendre quelque charge.
    \
        Patrocinium rei alicuius suscipere. Cic. La prendre à defendre.
    \
        Periculum pro salute alicuius suscipere. Cic. Se mettre en danger.
    \
        Personam viri boni suscipere. Cic. Contrefaire de l'homme de bien.
    \
        Poenam dignam scelere suscipere. Cic. Estre puni selon qu'on l'a merité.
    \
        Profectionem suscipere. Cic. Aller en quelque peregrination, Entreprendre quelque voyage.
    \
        Res aliquas sibi gloriae causa suscipere. Cicero. Entreprendre quelques besongnes, cuidant en avoir du loz.
    \
        Reip. suscipi. Cic. Estre né pour prouffiter à la Republique.
    \
        Scelus in se suscipere. Cic. Commettre quelque meschanceté.
    \
        Sermonem suscipere. Quintil. Prendre la parolle.
    \
        Simultates suscipere. Cic. Prendre debat à l'encontre d'aucun, et avoir une haine couverte contre luy.
    \
        Turpitudinem suscipere. Cic. Commettre quelque vilenie.
    \
        Vigilias discendi causa suscipere. Cic. Veiller.
    \
        Voluntatem erga aliquem. Cic. Prendre affection et amour envers aucun.
    \
        Suscipere Deo vota pro re aliqua vel pro aliquo. Plin. iunior. Faire priere à Dieu pour aucun, S'obliger à Dieu par veu, et se charger d'un veu.
    \
        Suscipere. Virg. Prendre la parolle et respondre.
    \
        Suscipi in lucem. Cic. Naistre.

    Dictionarium latinogallicum > suscipio

  • 13 pulvinarius

    pulvīnārĭus, a, um, adj. [pulvinar], of or belonging to the couches of the gods: macellum pingue pulvinarium, i. e. provision of beasts for sacrifice, Prud. steph [p. 1491] 10, 1056 (yet pulvinarium is perh. gen. plur. of pulvinar).

    Lewis & Short latin dictionary > pulvinarius

  • 14 pulvinensis

    pulvīnensis, is, f. [pulvinar], an epithet of Bellona, in whose chapel was a pulvinar, Inscr. Orell. 2317 sq.; Inscr. Fabr. p. 480; 540.

    Lewis & Short latin dictionary > pulvinensis

  • 15 stupro

    āvī, ātum, āre
    осквернять ( pulvinar C); растлевать, портить ( mores Tert); бесчестить, позорить (filiam Pl, C)

    Латинско-русский словарь > stupro

  • 16 Nunc ést bibéndum

    Теперь надо пить.
    Гораций, "Оды", I, 37, 1-4:
    Nunc ést bibéndum, núnc pede líbero
    Pulsánda téllus, núnc saliáribus
    Témpus erát dapibús, sodáles.
    Ударим оземь! Время пришло, друзья,
    Ложа кумиров почтить во храме.
    (Перевод С. Шервинского)
    Ода написана в честь победы, одержанной в 31 г. до н. э. императором Августом при мысе Актии над объединенным флотом бывшего триумвира Антония и египетской царицы Клеопатры.
    В начале оды Гораций воспроизводит начало песни древнегреческого лирического поэта Алкея на смерть тирана Мирсила:
    Пить, пить давайте! Каждый напейся пьян!
    Хоть и не хочешь - пьянствуй! Издох Мирсил.
    (Перевод Вяч. Иванова)
    Nunc est bibendum...
    Товарищи! Сегодня праздник наш,
    Заветный срок! Сегодня там, далече,
    На пир любви, на сладостное вече
    Стеклися вы при звоне мирных чаш. (А. С. Пушкин, 19 октября (1825 года).)
    Nunc est bibendum. Освободившись от страхов, радуясь избавлению от столь великой опасности, правительство постановило отметить народными празднествами годовщину пингвинского возрождения и установления республики. (Анатоль Франс, Остров пингвинов.)

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Nunc ést bibéndum

  • 17 cline

    clīnē, ēs, f. κλίνη), das Lager, Polster einer Gottheit, rein lat. pulvinar, Corp. inscr. Lat. 13, 8246.

    lateinisch-deutsches > cline

  • 18 daps

    daps, dapis, f. (vgl. δάπτω, δαπάνη, δαψιλής, ahd. zebar, Opfertier, nhd. Ungeziefer, eigentl. »unreines, nicht zum Opfern geeignetes Tier«), die Speise als Mahl, der Schmaus, a) als t. t. der Religionsspr., der Festschmaus zu religiösem Zwecke, der Opferschmaus, α) Sing.: dapem pro bubus piro florente facito, Cato: sacrum Herculi adhibitis ad ministerium dapemque Potitiis ac Pinariis factum, Liv.: ergo obligatam redde lovi dapem, Hor. – β) Plur.: Saliaribus (prächtigen) ornare pulvinar deorum dapibus, Hor.: dapes et tristia dona libare cineri (Hectoris), Verg. – b) übtr., übh. die Speise als Gegenstand des Schmauses, der Schmaus, das Mahl, α) Sing.: amor dapis, Hor.: ad usum nefariae dapis, Val. Max.: humanā dape (mit Menschenfleisch) pascere equas, Ov.: v. tierischer Nahrung, sed tacitus pasci si posset corvus, haberet plus dapis et rixae multo minus invidiaeque, Hor. ep. 1, 17, 50 sq. – β) Plur.: dapes inemptae (ein ungekauftes = selbsterzeugtes), Hor.: dapes largae, Val. Max.: dapes opimae, Verg.: exstructae dapibus mensae, Ov.: onerare mensas dapibus, Verg.: dapibus epulari opimis, Verg.: humanorum corporum dapibus uti (Menschenfleisch essen), Val. Max.: ictae (fulmine) dapes mensaque disiecta est, Tac. – v. einem ärmlichen Mahle, veniam dapibus orant, Ov. met. 6, 684. – meton., dapes humanae, Menschenkot, Plin. 17, 51. – / Nbf. dapis, is, f., Iuvenc. beim Auct. de gener. nomin. p. 78, 3 ed. Haupt. – Nom. daps ist veraltet (s. Paul. ex Fest. 68, 3); Dat. Sing. dapi steht Cato r. r. 132, 1; aber Genet. Plur. dapum ohne Beleg im Frgm. Bob. de nom. 562, 10.

    lateinisch-deutsches > daps

  • 19 genialis

    geniālis, e (v. genius), zum Genius gehörig, I) vom Genius als Erzeuger: A) = dem Genius heilig, hochzeitlich, ehelich, lectus, Brautbett, Ehebett, Cic., Hor. u.a. (s. Gräve Cic. Clu. 5 extr. Schmid Hor. ep. 1, 1, 87): so auch torus, Verg. u. Aur. Vict. (vgl. unten subst. genialis), pulvinar, Catull.: raptae, genialis praeda, puellae, Ov.: bella, bei der Hochzeit, Stat. – subst., a) geniālis, is, m. (sc. torus, das Ehebett, Liv. 30, 12, 21 H. (wo Madvig lecto geniali, Weißenb. geniali toro lesen). Iuven. 10, 334. – b) geniālia, ium, n., das Ehebett, Arnob. 4, 25. – c) Geniālia, ium, u. iōrum, n., das Fest des Genius, die Genialien, Charis. 33, 30 u. 42, 26; vgl. Lachm. Lucr. 1, 1. p. 15. – B) übh. = fruchtbar, gedeihlich, copia pecudum, Plin.: sors, Plin. – II) zum Genius als Teilnehmer an Freud u. Leid gehörig, von Ort u. Zeit, von Dingen, an denen man sich u. seinem Genius gütlich tut = ergötzlich, erfreulich, festlich, heiter, freundlich, fröhlich, einladend, einnehmend, rus, Ov.: hiems, Verg.: festum, Ov.: genialis dies, Freudentag, Festtag, Iuven.: praeda, Ov.: uva, Ov.: serta (beim Weintrinken), Ov.: vultus, Apul.: canities, Apul.: divi, von Ceres u. Bacchus, Stat

    lateinisch-deutsches > genialis

  • 20 polio [1]

    1. polio, īvī, ītum, īre (lino), feilen, glätten, abputzen, polieren, I) eig.: A) im allg.: gemmas, ebur, marmora, ligna, Plin.: linum in filo, als Garn noch glätten, Plin.: pulvinar Indo dente, Catull.: frontes (libelli) pumice, Ov.: rogum asciā, Cic.: politus dens, glatter, Mart.: ligo, abgenutzte, Mart. – B) insbes.: a) mit weißem Mörtel od. Gips abputzen, abtünchen, abweißen, anstreichen, villam eleganter opere tectorio, Varro: cellas columbarum albo tectorio, Colum.: columnas albo, Liv.: politae columnae, Cic. – b) Kleider glänzend machen, appretieren, vom Walker, vestes, Plin.: vestimenta, ICt.: Partiz. subst., polientēs, ium, m., die Walker, Appreteure, Plin. 8, 192. – II) übtr. a) wohl zubereiten, wohl einrichten, kultivieren, agros, Enn. fr.: fundus culturā politus, Varro. – b) geistig glätten, feilen, verfeinern, opus limā, Quint.: orationem, Cic.: mores, abschleifen, Petron. – / Synkop. Imperf., polibant, Verg. Aen. 8, 436. – polītus als PAdi. s. bes.

    lateinisch-deutsches > polio [1]

См. также в других словарях:

  • PULVINAR — idem aliquando cum Templo. Romani en im in honorem Deorum in Templis pulvinaria sternere soliti, passim leguntur apud Auctores. Sic Epulum, quod Iovi aliisque Diis apparabatur, Lectisternium dictum reperimus, quod, placandae nonnumquam alicuius… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • pulvinar — ● pulvinar nom masculin (latin pulvinar) Coussin sur lequel s appuyait la statue d un dieu lors d un lectisterne. La loge impériale, dans le cirque. pulvinar [pylvinaʀ] n. m. ÉTYM. Mil. XIXe (in P. Larousse, 1875); mot latin. ❖ ♦ Didactique …   Encyclopédie Universelle

  • Pulvinar — (von lateinisch pulvinus „Polster“) bezeichnet: ein Polster beim Lectisternium in der römisch katholischen Liturgie das früher an Stelle des Messpultes als Unterlage für das Messbuch benutzte Kissen ein Zellkomplex, siehe Pulvinar (ZNS) …   Deutsch Wikipedia

  • pulvinar — núcleo posterior del tálamo óptimo [A14.1.08.104] imagen anatómica [véase http://www.iqb.es/diccio/p/pu.htm#pulvinar] Diccionario ilustrado de Términos Médicos.. Alvaro Galiano. 2010 …   Diccionario médico

  • Pulvinar — Pul*vi nar, n. [L., a cushion.] (Anat.) A prominence on the posterior part of the thalamus of the human brain. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Pulvīnar — (lat.), 1) Polster; 2) mit Polstern belegte Lagerstätte bei religiösen Festen, s. u. Lectisternium; 3) (Med.), Kräuterkissen; 4) (Bauk.), Polster an der Ionischen Schnecke …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Pulvīnar — (lat.), das bei den Lektisternien angewandte Polster für die Götterbilder (s. Lectisternium); in der Medizin soviel wie Kräuterkissen …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Pulvinar — Pulvīnar (lat.), im alten Rom das Götterpolster; dann Sitz der Kaiser und Kaiserinnen …   Kleines Konversations-Lexikon

  • pulvinar — s. m. 1. Travesseiro; almofada; coxim. 2. Palanque imperial nos circos romanos …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Pulvinar — Infobox Brain Name = PAGENAME Latin = GraySubject = GrayPage = Caption = Hind and mid brains; postero lateral view. (Pulvinar visible near top.) Caption2 = Thalamic nuclei: MNG = Midline nuclear group AN = Anterior nuclear group MD = Medial… …   Wikipedia

  • pulvinar — pul·vì·nar, pùl·vi·nar s.m.inv., lat. TS anat. porzione mediale dell estremità posteriore del talamo ottico {{line}} {{/line}} ETIMO: lat. scient. pulvīnar, da pulvinar cuscino , v. anche pulvinare …   Dizionario italiano

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»